Sistemele polifazice sunt sisteme alcătuite din mai multe faze, care pot fi în aceeaşi stare de agregare sau în stări de agregare diferite. Fazele sunt separate de către suprafeţe de separaţie, ce pot fi continue (un amestec de apă şi ulei, lăsat în repaus un timp, are o singură suprafaţă de separaţie, ce delimiteaza uleiul adunat deasupra, de apa de dedesubt), sau discontinue (acelaşi amestec agitat se compune din picături de ulei dispersate în apă).
Sistemele polifazice în care una sau mai multe faze sunt discontinue şi au o suprafaţă de separaţie foarte mare, se numesc sisteme disperse polifazice. Faza continuă a unui sistem dispers, aflată în cantitatea cea mai mare, în sistemul respectiv, se numeşte mediu de dispersie, faza dispersată numindu-se dispersoid.
Domeniul de existenţă al sistemelor disperse polifazice este limitat la dimensiuni ale particulelor dispersoidului între 10 exp(-9) m – 10 exp(-4) m.
Un rol important in stabilitatea si proprietatile acestor sisteme il joaca fenomenele de suprafata ce vor fi tratate in continuare.
Clasificarea sistemelor disperse polifazice după starea de agregare a mediului de dispersie şi dispersoidului:
