Teoria legaturii chimice

Atomii pot interacţiona între ei în mai multe feluri, această proprietate stând la baza diversităţii prezente în tot ce ne înconjoară.
Legătura chimică reprezintă interacţiunea atractivă dintre doi sau mai mulţi atomi identici sau diferiţi, concretizată în realizarea unei noi entităţi.
Legătura chimică îşi are originea în tendinţa atomilor de a avea o încărcătura energetică minimă. Astfel, energia totală a unor atomi legaţi prin legături chimice este inferioară sumei energiilor atomilor luaţi separat.
Teoriile referitoare la legătura chimică trebuie să explice:
-natura legăturii dintre atomii componenţi;
-aranjamentul spaţial al acestora;
-relatiile dintre structură şi proprietăţi.
Există şi interacţii atractive care nu conduc în mod real la formarea unor noi combinaţii între atomi şi molecule, manifestându-se mai mult la nivelul unor proprietăţi fizice:
-legătura de hidrogen;
-legătura prin forţe van der Waals.

În privinţa naturii acestei interacţii atractive, să analizăm cazul în care doi atomi se apropie unul de celălalt. Electronii unui atom sunt atraşi din ce în ce mai mult de nucleul celuilalt atom, pe măsura micşorării distanţei interatomice. Impactul acţiunii de apropiere a atomilor este resimţit mai puternic de electronii din stratul exterior, aceştia fiind pe de o parte mai puţin atraşi de propriul nucleu şi mai puternic atraşi de către nucleul atomului vecin, cauza fiind distanţa dintre sarcinile pozitive şi negative. Acţiunile atractive ale celor două nuclee vor conduce la o apropiere a celor doi atomi, până la o distanţă la care respingerea electrostatică dintre învelişurile electronice va compensa această atracţie şi se va realiza un echilibru. Este posibil ca unii electroni sa fie favorizaţi în a se situa între cele două nuclee – ca şi cum ar aparţine ansamblului de doi atomi. Este, de asemenea, posibil ca unii electroni să treacă chiar în învelişul celuilalt, atracţia dintre cei doi atomi iniţiali (acum deveniţi ioni) fiind de asemenea de natură electrostatică. Raţionamentul de mai sus arată importanţa structurii electronice a ultimului strat, care decide în fapt modul în care atomii interacţionează.


Comportarea substanţelor exprimată prin seturi de proprietăţi a arătat că există mai multe categorii de substanţe; comportamentul acestor categorii a început sa fie explicat individual, apărând astfel teorii ale legăturilor chimice. Aceste teorii sunt valabile strict pentru categoriile corespunzătoare de substanţe:
-teoria legăturii ionice;
-teoria legăturii covalente;
-teoria legăturii metalice.


Teoriile enumerate mai sus, au un succes parţial şi nu sunt universal valabile.